Cancer hepatico peritoneal

Infecțioase[ modificare modificare sursă ] Perforarea unei părți a tractului gastrointestinal este cea mai frecventă cauză a peritonitei.

aderente peritoneale, Cancer hepatico peritoneal

Exemple includ perforarea esofagului distal sindromul Boerhaavea stomacului ulcer gastriccancer gastrica duodenului ulcer duodenala restului intestinului apendicitădiverticulită, diverticul Meckelboala inflamatorie a intestinului, infarct intestinal, cancer colorectal sau a vezicii biliare colecistită. Alte posibile cauze ale perforării includ traumatismele abdominale, ingerarea unui corp străin ascuțit os de pește, scobitoare, bucată de sticlăperforarea cu un endoscop sau cateter și fistula anastomotică.

Aceasta din urmă este greu de diagnosticat din timp, de vreme ce durerea abdominală și ileusul paralitic sunt considerate normale la pacienții care tocmai au suferit o intervenție chirurgicală abdominală.

În majoritatea cazurilor de perforare a unui organ cavitar, bacteriile mixte sunt izolate; cei mai comuni agenți sunt bacilii gram-negativi de exemplu, Escherichia coli și bacteriile anaerobe de exemplu, Bacteroides fragilis. Iritarea peritoneului, chiar și în absența perforării unui organ cavitar, poate provoca, de asemenea, o infecție prin pătrunderea microorganismelor în cavitatea peritoneală. Exemple includ traumatismele, rănile chirurgicale, dializa peritoneală continuă și chimioterapia intraperitoneală.

Cancerul hepatic (Carcinomul hepatocelular)

Din nou, cancer hepatico peritoneal majoritatea cazurilor bacteriile mixte sunt izolate; cei mai comuni agenți sunt speciile cutanate ca Staphylococcus aureus și stafilococul coagulazo-negativ, dar și fungi precum Candida.

Se întâlnește aproape exclusiv la pacienți cu ascite cauzate de boli hepatice cronice.

• Cancer hepatico peritoneal Cancer hepatico peritoneal
• Laryngeal papilloma speech therapy
• Endometrial cancer msi
• Ca tratarea viermilor și viermilor
• Cand cancerul se intoarce: ce sunt celulele canceroase latente? | Medlife

Infecțiile sistemice cum ar fi tuberculoza pot avea rareori o localizare peritoneală. Boala inflamatorie pelviană este, de asemenea, una dintre cauzele peritonitei. Este important de menționat că, în timp ce aceste lichide sunt la început sterile, ele se infectează cancer hepatico peritoneal odată ce părăsesc organul, ducând la peritonită infecțioasă în decurs de 24 până la 48 de ore. În condiții normale, intervențiile abdominale sterile provoacă peritonită localizată sau minimală, care poate cauza o reacție față de un corp străin sau aderențe intraabdominale.

Totuși, peritonita poate fi provocată și de cazul rar al unui corp cancer hepatico peritoneal lăsat neintenționat in abdomenul pacientului după operație tifon, bisturiu etc.

Abdominal cancer vancer apendicular diagnostico y tratamiento

Cauze neinfecțioase mai rare pot include febra familială mediteraneană, sindromul periodic asociat cu receptorul factorului de necroză tumorală, porfiria și lupusul eritematos sistemic. Fiziopatologie[ modificare modificare sursă ] Simultan cu primul contact fizic dintre bacterii și peritoneu apar leziuni asociate ale celulelor mezoteliale, urmate de activarea mediatorilor inflamației care declanșează răspuns imunologic celular și umoral.

În acest stadiu inițial acestea sunt predominant macrofage. Neutrofilele apar în 2—4 ore și devin predominante în primele 24—72 de ore.

Efectul combinat al acestor mediatori contribuie la răspunsul inflamator observat în peritonite. Distrugerea bacteriilor generează lipopolizaharide provenite din bacteriile gram-negative ca enterobacteriile care constituie stimuli puternici pentru generarea de noi citokine proinflamatorii.

În plus, omentul migrează catre focarul inflamator și ajută cancer hepatico peritoneal aducerea mediatorilor și celulelor inflamatorii cu facilitarea formării abcesului.

Cancer hepatico peritoneal

Acest mecanism de apărare al peritoneului depinde de zona peritoneului afectată, de virulența germenilor, cât și de imunitatea organismului. Există deci mai multe mecanisme de apărare ale peritoneului împotriva bacteriilor, dar acestea au efecte paradoxale asupra organismului. Primul, eliminarea mecanică precoce a bacteriilor prin conductele diafragmatice poate de fapt produce bacteriemie care, dacă este masivă, va genera șoc septic și chiar deces.

• Spitalul Sf. Constantin: Chirurgia oncologica
• Lichid peritoneal test PET Descriere Lichidul peritoneal se gaseste in cantitati mici in general ml intre straturile peritoneului.
• Nu poate scăpa de viermi
• Pancreatic cancer with liver lesions

Hipovolemia scade volumul extracelular printr-un transfer rapid de fluide către cavitatea peritoneală, producând scăderea debitului cardiac, creșterea rezistenței vasculare periferice, precum și creșterea consumului periferic de oxigen.

Leucocitoza, hipokalemia, hipernatremia și cancer hepatico peritoneal pot fi prezente, dar nu sunt semne specifice. La pacienții cu diagnostic incert, utilă pentru confirmarea peritonitei este efectuarea examenului citologic din lichidul de lavaj peritoneal. Anumiți pacienți prezintă facies cancer hepatico peritoneal care se manifestă prin față palidă sau de culoare pământie, sudori faciale reci, ochi înfundați în interiorul orbitelor, nas ascuțit, bărbie proeminentă, cearcăne de o nuanță albăstruie, bătăi ale aripilor cancer hepatico peritoneal.

Peritonită

Ecografia abdominală poate evidenția prezența lichidului de ascită a abceselor, chistelor, anse intestinale stazice, dilatate, apendicită acută, litiază colecistică cu calculi inclavați, dilatații de căi biliare. Cu toate că este foarte importantă în descrierea caracteristicilor ce țin de localizare, dimensiuni, contacte cu alte organe, tomografia nu poate diferenția conținutul steril de cel purulent în cazul abceselor.

Întrucât peritonita poate duce rapid la complicații potențial fatale, cum ar fi septicemia și șocul septic, care determină o scădere drastică a tensiunii arterialeinsuficiență organică și deces, este esențial să se stabilească cât mai repede un diagnostic, urmat de tratamentul corespunzător.

Peritonitele secundare necesită în marea majoritate a cazurilor tratament chirurgical, asociat cu cel medicamentos antibiotic, de repleție volemică. Aceasta constă în asocieri de antibiotice care trebuie să acopere spectrul microbian implicat aerobi și anaerobi.

Sunt recomandate cefalosporinele de generații noi, beta-lactamine cu spectru larg, fluorochinolone, clindamicină în asociere cu metronidazol. Laparotomia este necesară pentru explorarea completă și lavajul peritoneului, precum și pentru corectarea oricăror leziuni anatomice care ar fi putut cauza peritonita.